Opera Naţională Română din Cluj-Napoca redeschide cortina vineri, 25 aprilie, de la ora 18.30, pentru un spectacol extraordinar: “Tannhäuser”, de Richard Wagner.
La 93 de ani de la prima sa premieră pe scena Operei Române din Cluj (16 martie 1921) şi la 169 de ani de la premiera sa mondială, opera lui Wagner revine aproape de publicul, într-o nouă reprezentaţie impresionantă, sub coordonarea dirijoarei canadiene Keri-Lynn Wilson, care se întoarce la Cluj pentru acest spectacol special.
Vineri, 25 aprilie 2014, îl vom vedea pe scenă în rolul lui Tannhäuser pe tenorul Marius Vlad Budoiu, directorul Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, alături de Carmen Gurban ca şi Elisabeta, Florin Estefan- Wolfram, Iulia Merca – Venus, Andrei Yvan, Sergiu Coltan (invitat), Florin Pop, Cristian Hodrea, Beniamin Pop (invitat), Alexandru Maier, Andrei Maier ((invitaţi), Karina Mitrana şi Andra Vălean, Kinga Szabo- solo de harpă, alături de Corul, Ansamblul de balet şi Orchestra Operei Române clujene.
Regia artistică poartă semnătura Mihaelei Bogdan iar scenografia este realizată de Viorica Petrovici.
Biletele sunt puse în vânzare la Agenţia Teatrală din Piaţa Ştefan cel Mare nr. 14, telefon: 0264-592.466, deschisă de luni până vineri între orele 11-17 şi cu 30 de minute înainte de începerea reprezentaţiei, la caseria din holul Operei Naţionale Române Cluj-Napoca. Sâmbăta şi duminica Agenţia este închisă, cu excepţia zilelor în care este programat spectacol.
Despre “Tannhäuser”
“Tannhäuser” este un spectacol complet ce propune o călătorie spirituală în universul luptei eterne a binelui şi răului, a tentaţiei şi smereniei, a damnării şi iertării. Richard Wagner, una dintre cele mai proeminente figuri ale romantismului, a dat operei sale o puternică forţă dramatică, avându-l va protagonist pe Tannhäuser, un cavaler-trubadur din secolul al XIII-lea, care celebrează existenţa şi iubirea prin poezie şi muzică, în apropierea castelului Wartburg.
Aflat sub influenţa unei perpetue seducţii a lui Venus, eroul se zbate între elogiul adus acesteia şi dorinţa de a se întoarce la viaţa sa obişnuită de odinioară. O parte importantă a acelei vieţi o reprezintă Elisabeta, fiica landgrafului ţinutului Wartburg, de care Tannhäuser a fost mereu îndrăgostit şi la care vrea cu ardoare să se întoarcă.
Elisabeta, la rândul ei fericită de revenirea bărbatului dorit, trăieşte pentru scurtă vreme euforia iubirii, deoarece Tannhäuser nu reuşeşte să iasă cu adevărat de sub mrejele zeiţei adorate, elogiind-o în continuare prin cântec, chiar şi în faţa pământenei iubite.
Eroul îşi atrage damnarea şi dispreţul celor din jur, fiind obligat să pornească într-un pelerinaj la Roma ca şi unică salvare a sufletului său păcătos. Elisabeta rămâne fidelă iubirii sale şi se roagă pentru iertarea trubadurului, refuzând orice declaraţie emoţionantă şi pură venită din partea pelerinului Wolfram.
Tannhäuser se întoarce la Wartburg lipsit de speranţa mântuirii, refuzată de Papa şi promisă doar atunci când îi va înflori toiagul. Eroul întrezăreşte o singură speranţă şi consoloare: întoarcerea la cântecele de pe muntele lui Venus, imagine spulberată însă de prietenul său Wolfram, care îi aminteşte de Elisabeta, cea care se rugase mereu pentru mântuirea sa.
Revelaţia vine, însă, prea târziu, deoarece dinspre castel se aud clopotele de înmormântare ce anunţă funerariile dispărutei Elisabeta. La vederea acestei sfâşietoare imagini, Tannhäuser se prăbuşeşte şi moare lângă femeia iubită, primind prea târziu iertarea superioară, prin miracolul înfloririi toiagului, prevestit de Papa.
Se încheie astfel o poveste zbuciumată de iubire, între realitate şi visare, o dorinţă a împlinirii divizată între bine şi rău.