În schimbul vizelor de plecare din ţară, statul român a încasat, potrivit unor estimări ale presei germane, până la 2 miliarde de mărci.
Oamenii erau vânduţi şi contra unor bunuri, precum arme, autoturisme sau chiar aparatură de interceptare.
Potrivit dosarelor Securităţii, cei cu studii superioare, precum inginerii, profesorii sau medicii, erau vânduţi cel mai scump.
Vânzarea de cetăţeni români s-a perpetuat până la sfârşitul anului 1989.
Eliberarea de vize în schimbul valutei reprezenta, în perioada regimului comunist, o sursă generoasa și sigură de venit pentru Securitate.