Renumitul pictor a văzut lumina zilei pe data de 31 mai 1877 la Cenei, pe atunci un sat mic din fostul comitat Timiş, într-o familie extrem de modestă. Tatăl său, Franz, era bărbier, iar mama sa, Magdalena Schüller, se ocupa cu îndeletniciri casnice.
Primii ani de şcoală i-a urmat în satul natal, iar mai apoi, în anul 1889, dovedind interes pentru studiu, a fost trimis la liceul „Franz Wieszners” din Timişoara. Peste numai patru ani a fost acceptat la cel mai renumit liceu din Szeged unde a început să îşi cultive pasiunea pentru pictură.
Dorind să-şi urmeze visul, Stefan Jäger s-a stabilit la Budapesta, înscriindu-se la o şcoală de artă. Aici a fost pregătit de maeştri pictori de talie europeană precum: Ede Balló sau Bertalan Székely.
Perioada şederii în capitala maghiară s-a dovedit a fi cea mai prolifică pentru maturizarea vocaţiei sale. Stefan Jäger şi-a descoperit atunci pasiunea pentru peisaje, hotărând să redea, cât mai fidel posibil, crâmpeie autentice din trecutul şi tradiţiile germanilor colonizaţi în Banat.
Picturile pe care a început să le realizeze iniţial au stârnit emoţii puternice. Tânărul artist dovedea erudiţie în combinaţia culorilor, punând multă pasiune în fiecare creaţie a sa.
Primele tablouri i-au fost solicitate de către galeria “Almásy” din Budapesta, pentru ca, mai apoi, o serie de comunităţi din Banat să recurgă la serviciile sale: icoane, picturi cu tentă religioasă sau diverse peisaje.
În anul 1906, Stefan Jäger a realizat una din cele mai celebre creaţii ale sale care i-a sporit mult notorietatea. Este vorba despre „Colonizarea şvabilor”, operă comandată de către satul bănăţean Cărpiniş.
Din acest moment, cunoscutul artist începe să se dedice în întregime istoriei, tradiţiei şi obiceiurilor de altădată ale şvabilor colonoizaţi pe meleaguri bănăţene în Epoca Luminilor, redându-le cu fidelitate pe pânzele sale.
Pentru a-şi îmbogăţi informaţiile şi pentru a găsi noi surse de inspiraţie, Jäger începe să călătorească mult în Germania, vizitând diverse oraşe precum: Ulm, München, Stuttgart sau Nürnberg.
Se documentează în legătură cu obiceiurile şi costumele populare ale germanilor, iar mai apoi se deplasează în Austria şi Italia pentru a vizita diverse şcoli de pictură.
Revenit acasă în Banat, el decide să se stabilească la Jimbolia unde pictează cele mai multe din tablourile care redau tradiţii, sărbători, peisaje de natură, succesiunea anotimpurilor, scene de muncă sau crâmpeie unice din viaţa de zi cu zi a şvabilor de pe aceste meleaguri.
S-a stins din viaţă în ziua de 6 martie 1962. În locul vechiului atelier funcţionează azi casa memorială a artistului unde sunt păstrate o bună parte din lucrări, laolaltă cu o serie de fotografii, acte sau amintiri despre viaţa sa.
(Foto 4)
La mai bine de cinci decenii de la moartea sa, Stefan Jäger este comemorat şi azi cu aceeaşi emoţie nu doar de comunitatea din care a făcut parte, ci şi de artişti din ţară şi străinătate, care revin să vadă cum renumitul maestru „trăieşte încă prin culorile sale”.
Privite în ansamblu, picturile realizate de el simbolizează o pledoarie elegantă pentru o conservare a tot ceea ce este cu adevărat unic în frumuseţea inegalabilă a vieţii de la ţară. Operele sale transmit simplitate, eleganţă, rafinament, dar şi acea prospeţime pe care doar geniul unui mare artist o poate reda.
Îndrăgostit de farmecul vremurilor de altădată în care au trăit părinţii, bunicii şi străbunicii săi, Stefan Jäger pare să trasmită posterităţii, prin tot ceea ce a reuşit să facă, un mesaj aparte.
Marele poet şi filosof român Lucian Blaga a observat memorabil că veşnicia s-a născut la sat. În acelaşi ton, cu aceeaşi eleganţă, dar de data aceasta prin limbajul culorilor, „Pictorul Şvabilor” ne convinge prin capodoperele sale că fără doar şi poate: „Tot ceea ce este Etern încape în prezent, în frumuseţea vieţii simple de la sat. Tot ceea ce este prezent de-a pururi va rămâne în eternitatea trăirii”.
