Ea nu stabileşte decât următoarele adevăruri:
1. Adoptând politici inflaţioniste sau deflaţioniste, un stat NU promovează binele public, bunăstarea, sau interesele întregii naţiuni. El nu face decât să favorizeze unul dintre multiplele grupuri ale populaţiei, pe seama celorlalte grupuri.
2. Este imposibil să ştim dinainte ce grup va fi favorizat printr-o anumită politică inflaţionistă sau deflaţionistă şi în ce măsură se va întâmpla aceasta. Aceste efecte depind de întregul complex al datelor de piaţă relevante. Ele depind, de asemenea, de viteza mişcărilor inflaţioniste sau deflaţioniste şi pot fi complet inversate, în funcţie de evoluţia acestor mişcări.
3. În orice caz, o expansiune monetară induce greşeli în investirea capitalului şi supraconsum. În urma ei ţara rămâne, în ansamblu, mai săracă, nu mai bogată.
4. Prelungirea inflaţiei trebuie să se sfârşească în colaps economic, prăbuşirea completă a sistemului monetar.
5. Politicile deflaţioniste sunt costisitoare pentru trezorerie şi impopulare. Însă politicile inflaţioniste sunt o “binecuvântare” pentru trezorerie şi foarte populare printre neştiutori. Pericolul deflaţiei este, practic, foarte mic, iar cel al inflaţiei este imens.
Text din tratatul ACȚIUNEA UMANĂ de Ludwig von Mises, economist și filozof politic austriac - american, cel mai de seamă reprezentant al Școlii austriece de drept și economie.
.JPG)
