Înfrângerea lui Victor Ponta

Putem fi atât de naivi încât să visăm că un premier cu partid de buzunar, Calin Popescu Tăriceanu, va fi altceva decât lacheul PSD? Asta dacă va fi numit premier. Ce opoziție va face UDMR dacă a comis compromisul suprem, stând la aceeași masă cu coaliția care se pupă cu Corneliu Vadim Tudor? Dacă a înghițit asta, nu cumva poate Kelemen Hunor îngurgita orice? Membră a Partidului Popular European, UDMR legitimează puterea socialistă iar baronii săi au devenit captivi ai puterii, cu scuza eternă că doar în acest fel pot îndeplini dezideratele maghiarimii. Dar nu un trai mai este principalul deziderat? Trăiește vreun maghiar mai bine sub guvernarea la care este părtașă UDMR? 

De ce ne-am teme de partidul-stat, că doar suntem sub lupa UE, NATO, FMI? Simplu. Nimeni nu ne face bine cu forța. Mă tem că PSD va folosi de duminică încolo puterea discreționar, cum o face și acum, pentru a câștiga alegerile prezidențiale. De pe poziția de premier, Victor Ponta folosește resursele de la buget și reușește astfel să obțină un avantaj nemeritat față de adversarul său, Klaus Iohannis. E cinic ca din taxele si impozitele mele si ale tale un candidat sa-si facă campanie, indiferent cum se numește el. 

Domnul Ponta seduce sau măcar încearcă să o facă cu promisiuni sau pomeni electorale categoriile de electorat cele mai vulnerabile, sărăcite de hoția continuă practicată de baroni politici din toate partidele: bugetarii, asistații sociali și pensionarii. Nu reușește, în schimb, să ne prezinte în termenul legal un proiect de buget pe 2015. Din acest motiv, putem bănui orice, inclusiv că pomenile vor fi amortizate la anul prin jupuirea sectorului privat, subjugat de taxele și impozitele introduse suplimentar de același Guvern Ponta.

Dezonorantă pentru Victor Ponta mi se pare și campania purtată prin biserică. Asta dovedește încă o dată lipsa sa de scrupule. Cu banii guvernului în buzunar, Biserica Ortodoxă Română tolerează popi obezi care fac o campanie nerușinată pentru Victor Ponta, cerând alegătorilor să nu își “trădeze” “credința și neamul” și să voteze “un român ortodox”. Orice candidat de bun simț s-ar fi delimitat în locul lui Ponta de această campanie mizerabilă, arătând că România este un stat care promovează valorile europene, toleranța față de românii care aparțin altor confesiuni religioase. Dar nu, Ponta nu pare capabil de un asemenea discurs. Această discriminare ordinară, această mostră scârboasă de xenofobie promovată de înalți prelați și popi mai mărunți din Biserica Ortodoxă Română este demnă de Evul Mediu, acolo unde dă semne biserica că a rămas. Și împotriva cui este instigat electoratul habotnic? Împotriva unui etnic german și a valorilor pe care le reprezintă el, într-o Europă în care pretinsa superioritate românească ne-a poziționat printre primii la capitolul sărăcie și corupție? O mizerie incalificabilă care sfidează inteligența și speranța românilor care privesc cu admirație civilizația și prosperitatea germană. Punct.

Nu m-am mirat deloc când, între cele două tururi de scrutin, corpul de control al premierului Ponta a scos raportul despre Cluj Arena fluturându-l în orașul în care a pierdut primul tur de scrutin. Nu mă miră nici vacanța electorală acordată studenților tocmai acum. Ei știu, capacitatea de mobilizare la vot a studenților e mult mai mare când sunt împreumă, în campusuri. Nu am disonanțe cognitive când Victor Ponta manipulează opinia publică folosind jumătăți de minciună ambalate în jumătăți de adevăr sau chiar dezinformări crase. Nu mă miră când ia apărarea corupților și atacă justiția. Nu mă mir când un membru al Guvenului Ponta pretinde că legal nu pot fi înființate secții de votare suplimentare pentru diaspora, când de fapt orice lege care încalcă un drept fundamental al românilor trebuie considerată din oficiu abuzivă și poate fi oricând aruncată la gunoi. Nu îmi place ca președintele țării mele, dacă va fi Victor Ponta, să fie sarcastic, ironic, bășcălios, cum a fost Traian Băsescu, nu vreau ca într-o Românie inteligentă, care exportă din păcate medici, economiști, ingineri sau programatori de top asupra președintelui să planeze suspiciunea că a obținut un titlu academic prin plagiat.  

Draci asudați ai politicii stau ascunși în spatele lui Victor Ponta, flămânzi. Alții, așteaptă roșii de furie, după gratii. Toți așteaptă marea victorie. Și Klaus Iohannis are demoni lângă el, dar ne promite măcar o exorcizare. Premierul, în schimb, nu se leapădă convingător de corupți. Dacă ar fi ridicat mănușa aruncată de Iohannis, Victor Ponta ar fi putut cere prin camarazii săi convocarea Parlamentului în vederea respingerii înainte de turul doi  a proiectului de lege privind amnistia și grațierea. Prea târziu, maestrul Adrian Năstase îl învață pe fostul discipol Victor Ponta să dea curs provocării: “Care este problema ca ACEST proiect să fie supus votului si respins? Un vot negativ pe ACEST proiect nu ar insemna respingerea pentru eternitate a unei legi a gratierii si amnistiei. Parlamentul are dreptul de a relua acest subiect, cu un nou proiect de lege”. Aceasta e lectia lui Năstase pentru Ponta. Putem intui la ce școală s-a format candidatul socialist? Victor Ponta putea avea alt destin politic, dacă nu ar fi fost pervertit de baronii săi. Dar, în aceste condiții, mai era nominalizat candidat la prezidențiale? Și pensionarii de pe strada mea au crezut în el în anul 2012: "E tânăr, nu a trăit sub comunism, scăpăm de corupți și de sărăcie", spuneau ei, investindu-l cu toată încrederea de care erau capabili. Mi-ar fi plăcut să aibă dreptate. 

Am participat ca observator la mitingul de protest care a avut loc duminica trecută la Cluj. Acolo este speranța României, de acolo pot începe revoluții, dacă PSD sau ACL, egal, vor comite derapaje. Sunt convins că acești clujeni cu un foarte ascuțit simț civic sunt pregătiți de acum să îi sancționeze atât pe Iohannis, cât  și pe Ponta, dacă vor abuza de putere, indiferent care dintre cei doi va fi ales președinte. Am văzut acolo, în stradă, foarte mulți elevi, studenți, tineri căsătoriți care mărșăluiau alături de copiii lor scandând lozinci anti-guvernamentale și anti-Ponta. M-am întrebat atunci cât de mult a greșit tânărul premier al României față de cei din generația sa dacă au ajuns atâția tineri de la Cluj să iasă în stradă pentru a-i transmite că nu-l vor, că este indezirabil? Și atunci, în acel moment, am avut o revelație: chiar dacă va fi ales președinte duminică, Victor Ponta a suferit deja la Cluj înfrângerea vieții lui.