1. Văd mulţi indignaţi că s-a optat pentru Timişoara, din cauza ţiganilor de pe Bega. Dar faptul că aceştia sunt mai prezenţi în societate, NU e un minus la Bruxelles, dimpotrivă! În caz că s-a uitat: valoarea cardinală a UE este multiculturalismul. În schimb, o Pata Rât agitată de ONG-uri pe la CEDO este un mare minus la dosar.
2. Faptul că administraţia clujeană este una procesomană în raport cu marea minoritate maghiară, si că se îndârjeşte în a-i refuza o nimica toată (plăcuţe bilingve), agăţându-se de câteva procente de reprezentare prevăzute ARBITRAR prin lege (adică prin opera perfectibilă a unor politruci, care duce mai mult la dezbinarea unei comunităţi prin antagonizarea membrilor ei, decât la coeziune socială), este un alt mare minus în dosarul înaintat multiculturaliştilor care conduc destinele Europei.
Eu unul, n-am înţeles niciodată MIZA acestui refuz, acestei fofilări penibile. Greu de cuantificat o pondere anume în decizia finală pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, dar cu siguranţă a spus ceva străinilor (chiar şi distorsionat) despre mediul cultural din Cluj.
Umblăm cu multiculturalismul pe buze, chiar în contexte total neavenite, dar când e vorba să punem o amărâtă de inscripție (fie și în toate limbile pământului, că nu ne-ar pica nicio stea din frunte, dimpotrivă!), să ne facem așadar accesibili și vorbitorilor de altă limbă, alegem izolaționismul în era deschiderii globale, ne bălăcărim prin tribunal, irosind timp, bani, energii.
Pentru ca apoi să cerem nonşalant titlul de Capitală Culturală într-o Europă guvernată de dogma multiculturalismului. Pe bune?
Rostul unei competiţii este tocmai de a arunca lumină peste umbre, pentru a ierarhiza concurenţii, funcţie de calităţi şi neajunsuri. Eşecul acesta ar fi trebuit să fie un pretext în plus la analiza problemelor care trenează în comunitate.
În schimb, s-a optat pentru baterea consolatoare pe umăr. Nimic rău în asta, dacă ar fi dublată de autocritică. Ceea ce, mă scuzaţi, eu nu văd.
