A dat cu flit celor care l-au facut presedinte. Da, Klaus Iohannis. Neamtul fara limba, care digera flexat toate gunoaiele politice, care nu se autoseziseaza mai niciodata cand fragila democratie mioritica e siluita la drumul mare de golanii politici. Ultima speta: Cazul Oprea.
Aici e culpa presedintelui, tacerea lui complice. Avand cea mai solida legitimitate, a votului celor care si-au amanat emigrarea, agatati de o ultima speranta, nu a initiat modificarea Constitutiei pentru restrangerea imunitatii exclusiv la nivelul voturilor si opiniilor exprimate de senatori si deputati. Indirect, si-a incalcat astfel si promisiunea din campanie privind intarirea capacitatii procurorilor anticoruptie de a-si instrumenta dosarele.
DNA, dupa votul in cazul Oprea: „Respingerea cererii procurorilor Direcției Naționale Anticorupție de începere a urmăririi penale, de către majoritatea membrilor Senatului României, are drept consecință blocarea anchetei penale față de Gabriel Oprea cu privirea la infracțiunea de ucidere din culpă și îi plasează pe procurorii Direcției Naționale Anticorupție în imposibilitatea stabilirii răspunderii penale a fostului ministru de interne pentru moartea polițistului Bogdan Gigină”.
Prima oara l-am vazut pe Iohannis pe cand era primar la Sibiu. A urcat pe o scena, in piata publica, de unde le-a vorbit sibienilor de sub bradul de Craciun. A fost cel mai incoerent si lipsit de substanta discurs pe care l-am auzit vreodata. Ulterior, bruxismele rostite de la microfon in campania electorala mi-au accentuat senzatia ca omul e searbad. Mai mult decat atat, parea un robocop lipsit de emotie, incapabil sa empatizeze cu alegatorii. Cei care l-au sustinut au sarit sa ne convinga ca, la antepod de presedintii logoreici dar pervertiti moral pe care ii avusesem, domnul Iohannis are alte calitati care se vor decanta in timp: corectitudinea, consecventa, competenta, adica tot ce admiram la un neamt. Argumentul a tinut. Si iata-ne astazi din nou dezamagiti, spunad „regele e gol”, propulsati intr-un nou cosmar politic. A tacea, ca presedinte, in fata unor abuzuri, e tradarea suprema a celor care ti-au dat votul. Fariseism. Poate ca Iohannis se va schimba. Dar cand?
Ce sa-i mai ceri unui astfel de presedinte care pare a fi narcoleptic si diletant? La Comisia Europeană e monosilabic, în țară, la fel. A închis ochii și la blatul politic pentru alegerile locale într-un singur tur, o batjocură pentru democrație având în vedere legitimitate redusă a aleșilor. Asta e reforma de fond a legislației electorale pe care a promis-o? A garantat prin programul sau electoral sprijin pentru ANI si un Cod al Incompatibilitatilor si Conflictelor de Interese, care sa unifice legislatia disparata in materie, insa parlamentarii tocmai vor sa dezincrimineze conflictul de interese pentru a scapa de dosarele penale. Si enumerarea promisiunilor neonorate si a ororilor politice care nu i-au tulburat presedintelui somnul poate continua. Acum, cand am mai ramas doar cu „România lucrului bine tacut”, cred ca domnul Iohannis, devenit o fantomă a Cotroceniului, ar trebui sa isi mute din nou dormitorul la Sibiu.