CLUJUL, ORAŞUL PE DOUĂ ROŢI Radu Mititean: “Bicicleta este adesea mai rapidă în oraş decât maşinile”

Radu Mititean, directorul Clubului de Cicloturism “Napoca” şi preşedintele Federatiei Bicicliştilor din România a fost desemnat de către Buzznews drept Omul Săptămânii, pentru evenimentele şi marşurile pe care le organizează în Cluj de mai bine de trei ani, cu scopul de a convinge autorităţile locale să dezvolte infrastructura pentru biciclişti.

Radu Mititean este unul dintre clujenii care susţin mersul pe bicicletă, promovează acest stil de viaţă sănătos şi luptă pentru drepturile bicicliştilor din Cluj.

Anamaria Pascal: Marşul bicicliştilor a ajuns la cea de-a 44-a ediţie. Ce semnifică acest număr, care e scopul marşurilor şi ce rezultate aveţi până acum?

Radu Mititean: A fost a 44-a ediţie din seria lunară începută în septembrie 2007. De fapt, marşurile bicicliştilor clujeni le-am început în 1998, doar că în primii zece ani le-am făcut numai de câteva ori pe an, la anumite ocazii, cum este “Ziua Pamantului” (22 aprilie) sau “Ziua Mediului” (5 iunie) sau “Ziua Europeana Fără Maşini” (22 septembrie).

În 2007 s-a văzut că e nevoie de mai mult, pentru că se implinea un deceniu de când autorităţile locale promiteau realizarea de facilităţi pentru circulaţia cu bicicleta şi nu puneau în practică ceea ce au promis. Mi-aş dori să nu mai fie nevoie de aceste marşuri, să existe o deschidere reală la nivelul Primăriei pe tema nevoilor de promovare a utilizării bicicletei ca mijloc cotidian de deplasare în oras.

Din păcate o asemenea perspectivă nu pare încă foarte apropiată, având în vedere lipsa de voinţă politică reala a autorităţilor de a îi trata ca cetăţeni şi pe cei care circulă în oras şi altfel decât cu autoturismul personal. Nu întâmplător folosim noi sloganul pentru un oras al oamenilor, nu al maşinilor”…

Scopul principal al marşurilor lunare ale bicicliştilor clujeni este sensibilizarea aleşilor locali şi a publicului cu privire la nevoile specifice ale circulaţiei biciclistice şi în general la necesitatea unui sistem de mobilitate urbană durabilă, în care autoturismele să joace un rol cât mai redus.

Dorim ca aceste marşuri să contribuie la depăşirea erei automobilistice şi să reducă decalajul faţă de ţările dezvoltate, unde, în marile oraşe, autorităţile au acceptat că automobilul nu este viitorul mobilităţii, că în mod greşit în trecut s-a promovat maşina, dar acum se fac facilităţi pentru alternativele la traficul auto, promovând transportul în comun, mersul pe jos şi cu bicicleta. Scopul secundar al marşurilor este de a crea o oportunitate de întâlnire, cunoaştere şi pedalare împreuna pentru bicicliştii clujeni.

Piste şi propagandă

A.P.: În Cluj s-au amenajat de curând peste 20 de kilometri de piste de biciclete. Cât sunt acestea de eficiente şi de utilizabile?

R.M.: Nu este adevărată cifra de 20 de kilometri. Este doar propagandă dezinformatoare a Primăriei. Piste de biciclete există doar câteva – cea de pe malul Someşului, cele de pe bulevardul Eroilor, de pe porţiuni din piaţa Unirii, strada A.Iancu, strada Universităţii, strada Republicii, strada E.Grigorescu, piaţa 14 Iulie, strada A.Muresanu, Calea Dorobantilor şi strada Horea şi alte câteva bucăţi scurte. Ele nu totalizează nici pe departe 20 de kilometri…

Nu trebuie confundate pistele sau alte amenajări specifice pentru circualţia bicicletelor cu străzile pe care s-au instituit unele măsuri care, fără a fi specifice, sunt totuşi favorabile şi circulaţiei biciclistice, dacă s-ar respecta regulile de circulaţie. E vorba de străzi pe care s-a instituit limitare de viteza la 30 km/h sau regimul de “zona rezidenţială”. Acele străzi pot fi considerate în principiu şi trasee recomandate pentru circualţia bicicletelor, dar nu sunt piste, benzi sau alee pentru biciclete!

Din păcate, cea mai mare parte din puţinele piste realizate până acum au mari deficiente de concepţie şi de realizare, astfel ca utilitatea lor este destul de redusă atât pentru biciclişti cât şi în general pentru mobilitatea urbană în Cluj-Napoca.

Astfel, pistele existente încalcă majoritatea principiilor din domeniu (continuitate, directitudine, utilitate) – sunt in general porţiuni izolate, fără continuitate, nu formeaza o retea coerentă, sunt făcute nu atât unde era cel mai necesar, ci unde li s-a părut edililor că “este loc”.

La fel de grav, sau chiar mai grav, este că şi realizarea concretă lasă mult de dorit – aproape toate sunt prea înguste (în mod normal ar trebui să aibă minim 1,5 metri pe sens) şi nu au spaţii de siguranţă, au raze de curbură prea strânse, suprafaţa adesea prea denivelata etc. Şi unele au fost trasate pe trotuare, luând din puţinul care a mai rămas pietonilor, ceea ce este o greşeala fundamentală.

În mod normal se ia numai din spaţiul alocat în trecut maşinilor, pentru că ideea este să încurajezi oamenii să treacă de la automobil la bicicletă, nu să faci mai mult spaţiu pentru maşini şi să creezi conflicte între biciclişti şi pietoni, cum face municipalitatea clujeană, navigând în sens contrar logicii şi bunelor practici în domeniu. Dacă se continuă în acest stil, există riscul de a fi compromisă în ochii comunităţii însăşi ideea de infrastructuri pentru circualaţia bicicletelor.

A.P.: Municipalitatea intenţionează să deschidă şi 50 de puncte de închiriat biciclete. Cum priviţi această iniţiativă?

R.M.: Realizarea unui veritabil sistem de biciclete comunitare (bike-sharing) este în principiu binevenită si poate contribui la dezvoltarea circulaţiei cu bicicleta în Cluj, continuând primii paşi făcuţi în 2010 prin proiectele “I Love Velo” şi “Studento Bike”. Nu ar trebui însă să fie o prioritate, fiind mai urgent să se realizeze o reţea coerenta de căi de comunicatie specifice sau favorabile pentru biciclete, adecvata cantitativ şi calitativ.

Ne bucurăm totuşi că Primăria, după multe discuţii, a acceptat că o parte din bugetul respectivului proiect să fie alocat şi dezvoltării reţelei de piste. Din păcate puţine din propunerile noastre de îmbunătăţire a proiectului respectiv au fost acceptate şi se doreşte în continuare realizarea unor piste mult prea înguste şi unele ar urma să fie pe ruta ocolita sau pe trotuare.

Sperăm ca măcar să nu li se confere caracter de obligativitate, deşi proiectul aprobat de Primărie aşa prevede. Am decis, cu strângere de inimă, să nu facem lobby contra aprobării proiectului în forma pe care o avea astă iarna, deşi el este departe de ceea ce ar trebui şi ar putea fie un proiect serios de infrastructură biciclistică pentru Cluj-Napoca.

Prejudecăţi

A.P.: Cum reacţionează clujenii la ideea de mers pe bicicletă? Există o cultură a mersului pe bicicletă în Cluj?

R.M.: În ciuda traficului auto tot mai aglomerat şi agresiv şi a lipsei unor facilităţi specifice adecvate, tot mai mulţi clujeni aleg bicicleta ca mijloc de transport şi, din cercetările noastre, un număr mult mai mare ar lua-o în calcul daca s-ar îmbunătăţi infrastructura de profil. Numărul de oameni care utilizează bicicleta în oraş a crescut puternic în ultimii câţiva ani, dupa o lunga perioada de stagnare, dar totuşi sunt foarte puţini faţă de potenţialul existent.

Probabil că mai puţin de 1% din kilometri parcurşi de clujeni prin oras sunt făcuţi cu bicicleta, deşi în oraşe comparabile s-au obţinut sau se pot obţine nivele de peste 20%. Pe lângă lipsa de infrastructura adecvata sunt şi alţi factori negativi ce trebuie înlăturaţi sau compensaţi – problema parcării bicicletelor, rata înalta de furt a bicicletelor, cantitatea excesivă de praf din aerul orasului, probleme de mentalitate, practica stropirii străzilor creând bălţi etc.

Nu există încă o cultură a mersului pe bicicleta, dar considerăm ca am reuşit în cei aproape 19 ani de activitate să punem bazele în domeniu. Este doar o chestiune de timp, fiind inevitabil pentru Cluj ca mare oraş european să nu descopere bicicleta ca fiind o componenta esentiala a unui sistem modern de mobilitate urbană.

Încercăm să scurtăm acest timp şi să reducem decalajul faţă de ţările dezvoltate din UE, unde bicicleta ocupa deja de ani buni un loc important in politicile locale.

Eu personal când mergeam cu bicicleta la serviciu în anii ’90 îmi amintesc că eram privit de majoritatea trecatorilor ca un amarat care nu are bani de maşina, acum însă lucrurile s-au mai schimbat, deşi văd încă priviri mirate că cineva îmbrăcat la costum şi cravata umbla cu bicicleta.

E amuzant dar şi trist ca, in 1998, în prima seara în care intram de garda la Clinica Chirurgie I, portarul m-a oprit cu cuvintele “măi baiete, nu e acum ora de vizita”… şi după ce m-a recunoscut a “schimbat placa” în “buna seara domnu’ doctor, mă scuzati”… şi a fost şi mai mirat peste câteva zile să mă vadă la volan…

Probabil fusese convins că circul cu bicicleta pentru că nu am carnet de şofer sau nu am maşina. De fapt majoritatea membrilor Clubului de Cicloturism “Napoca” sunt şi şoferi, au şi masină, însă asta nu înseamna ca bicicleta nu este pentru noi prima alegere ca mijloc de transport în oraş.

A.P.: Cum privesc şoferii clujeni bicicliştii?

R.M.: În ultimii ani există o schimbare in bine. Biciclistii nu mai sunt priviţi ca extraterestri nici ca personaje ce incurca traficul, desi mai sunt şoferi care se manifesta nesimţit sau chiar agresiv, neacordând prioritate, nepăstrând distanţa adecvată la depăşiri, claxonând cu pretenţia să te dai la o parte desi nu ai vreo obligaţie legală, oprind pe pistele pentru biciclete, deschizând portiera fără să se asigure etc.

Nu consider însă că trebuie făcută o asemenea diferenţiere – şoferi versus biciclisti. Orice sofer ar trebui sa fie şi biciclist şi mulţi biciclişti sunt sau pot fi şi şoferi. Pur şi simplu ar trebui să ajungem în situatia ca cetăţenii să simtă că mersul pe jos, cu mijloacele de transport in comun si cu bicicleta sunt opţiuni viabile şi prin urmare si posesorii de autoturisme sa le utilizeze în oras numai dacă în cazul particular respectiv nu exista o alternativa viabila.

Eu de exemplu circul foarte rar cu masina în oras şi mi-aş dori să o fac şi mai rar, dar motive obiective fac sa nu pot fi inca exclusiv biciclist, deşi mi-as dori. De exemplu, daca as avea unde sa imi parchez in siguranta si o remorca pentru bicicleta, aş merge la shopping numai cu bicicleta, chiar când am de făcut volum mare de cumparaturi.

E nevoie de o reţea coerentă de piste

A.P: Ce mai trebuie făcut în Cluj pentru biciclişti? Ce ne lipseşte încă?

R.M.: Mai trebuie făcute foarte multe lucruri, suntem abia la inceput, şi nici macar nu s-a “păşit cu dreptul” de către autorităţi. Am avea nevoie de o reţea coerenta de piste şi alte căi de comunicaţie pentru biciclete, realizate conform standardelor si bunelor practici în domeniu din ţările dezvoltate (nu in bataie de joc, cum sunt facute multe din cele actuale).

Am avea nevoie de parcaje si rastele pentru biciclete, şi în cartiere, şi în centru şi în zonele de interes (deocamdata cei ce locuiesc la bloc au o problema imensa în a îşi ţine bicicletele în siguranţă, iar în spatiul public numarul de rastele adecvate este infim, încat majoritatea bicicletelor trebuie legate de stâlpi, de pomi, de grilaje etc. ).

Ar fi nevoie de posibilitati de a lua bicicleta în sau pe mijloacele de transport in comun (dar un demers serios, nu cârpăceala cu rol pur mediatic făcută de Primărie în septembrie 2009, nu cateva portbagaje frontale improvizate pe cateva autobuze, a caror utilitate era evident ca va fi foarte mica, la modul cum fusese aplicata prost in practica o idee care in principiu este foarte buna).

Poliţia ar trebui să acorde mai multa atenţie furtului de biciclete şi sancţionării şoferilor şi pietonilor care nu respectă regulile de circulatie instituite pentru protejarea biciclistilor (de exemplu interdictia de acces pe pistele de biciclete). Şoferii şi pietonii ar trebui să îi respecte pe biciclişti şi ar trebui să existe informare şi educatie pro-biciclistica, inclusiv în şcoli, pentru toti elevii, nu doar invatare a regulilor de circulatie, iar bicicliştii ar trebui să îşi cunoască, pretinda şi apere drepturile legale in mod mai consistent.

Dacă va creşte numărul de biciclişti, în mod natural va scadea şi riscul şi rata de accident, va creşte paleta de oferte de servicii specifice pentru biciclisti, se vor estompa şi mentalitatile negative,
si circulatia cu bicicleta va incepe sa fie perceputa ca un element de normalitate şi ca parte fireasca a realităţii cotidiene clujene.

Bicicleta, mai rapidă decât maşina

A.P.: De ce ar trebui să meargă clujenii pe biciclete?

R.M.: Bicicleta este în oraş adesea mai rapidă decât maşinile, mai ales la orele de vârf, când se creează ambuteiaje. În plus, nu pierzi timpul căutând loc de parcare şi nu costă parcarea. Bicicletele moderne sunt destul de comode, permitand prin tehnologiile moderne parcurgerea cu un efort fizic redus sau mediu a unor distante apreciabile în timp rezonabil, inclusiv în caz de relief neplat sau necesitatea de a transporta si bunuri sau alte persoane.

Circulând cu bicicleta in oras poate fi si principala sau unica oportunitate de a face miscare fizică în aceasta lume grabita in care prea putini dintre noi mai au timp de făcut sport (de alergat in parc, de mers la tenis sau la bazin sau la sala de fitness). Sedentarismul este una din principalele amenintari la adresa omului modern, dar e dovedit ca e suficient sa mergi zilnic 30 de minute cu bicicleta în ritm normal, nu neaparat sportiv, ca sa existe un efect semifiativ de reducere a riscului de boli cardiovasculare, dar indirect si de cancer si alte afectiuni, fara sa apare efecte negative sau riscuri de sanatate daca bicicleta este utilizata corect (si nu cum fac din pacate multi tineri biciclisti – cadru prea mare, saua lasata prea jos, stil neergonomic de pedalat sau marirea riscului de accident prin conducere neglijenta sau cu incalcarea regulilor de circulatie).

Pe langa beneficiile directe pentru cel care o utilizeaza, bicicleta ca mijloc de transport urban aduce si multe beneficii comunitatii. Cum ocupa mai putin spatiu decat o masina si cand sta si cand circula, bicicleta contribuie la scaderea aglomeratiei din oras. Costurile pentru realizarea si intreţinerea infrastructurilor specifice sunt mult mai reduse decat pentru alte forme de transport, realizand deci economii la bugetele publice. Este un mijloc de transport ecologic, care nu emite noxe si nu produce zgomot, fiind totodata foarte eficient energetic si avand impact de mediu mult mai redus decat o masina la producere, intreţinere si dezafectare.

A.P.: Va ajunge Clujul să aibă o reţea de piste de biciclete completă şi unitara? Cât ar dura acest lucru şi ce resurse ar necesita? Cum vedeti implicarea municipalităţii în acest proiect?

R.M.: Într-o bună zi cu siguranţă. Este inevitabil. Oricâte eschive şi amanari vor mai veni de la atat de reticentele autoritati locale, care tergiverseaza de peste 15 ani inceperea unui demers serios in domeniu. Nici acum nu exista o viziune si o strategie oficial asumata, cu atât mai putin un plan coerent si o etapizare. Daca va exista voinţă politica reala, putem vedea visul realitate in decurs de 3-4 ani.

Daca se continua insa ca pana acum, ar putea sa dureze pana in anul 2025 sau chiar mai mult… Totul depinde le autoritati, dar si de publicul clujean, de semnalele pe care le va da politicienilor. Oricum, a realiza o infrastructura adecvata pentru circualtia biciclistica in Cluj inseamna pe termen lung o mare economie la bugetul local, deoarece costurile directe si mai ales indirecte (sociale, de mediu etc.) ale infastructurii pentru circulatia auto si ale traficului motorizat sunt mult mai mari decat in cazul bicicletei, si biciclistii existenti sau potentiali nu stau inchisi in casa, ci ei circula acum in oras cu mijloace motorizate. Promovarea bicicletei inseamna si economie de fonduri.

Municipalitatea este cea care trebuie sa aiba rolul hotarator. Autoritatile centrale si institutiile europene pot doar sprijini legislativ si financiar unele aspecte, si societatea civila poate incuraja si contribui cu know-how. Dar mingea este in curtea Primariei, care speram sa treaca de la declaratii de bune intentii la punerea in practica in mod real si sistematic a numeroaselor promisiuni facute in ultimii ani pe tema promovarii utilizarii bicicletei in Cluj-Napoca.

Locuri pentru plimbare

A.P.: Care sunt cele mai potrivite locuri de plimbat cu bicicleta în Cluj?

R.M.: Nu prea avem locuri potrivite de plimbare cu bicicleta în oras. Se poate totusi face o plimbare acceptabila pe bicicleta pe aleea centrala din Parcul Simion Barnutiu (Parcul Central), pe pista de bicicleta de pe malul Somesului (de la podul Garibaldi la Parcul Rozelor), pe unele strazi mai linistite din cartierul Grigorescu şi Andrei Muresanu. Cel mai bine insa se circula cu bicicleta in scop recreativ in afara orasului, în zona Hoia sau Faget sau mai departe. În numai 2-3 ore se pot face multe excursii placute si usoare. Poate fi utila in acest sens harta pe care am publicat-o anul trecut (“100 de excursii cu bicicleta in zona Clujului – harta de cicloturism si mountain bike”).

A.P.: Organizaţi şi seri cu proiecţii în care promovaţi mersul pe bicicletă. Cum au reacţionat clujenii la aceasta iniţiativă?

R.M.: De mulţi ani organizăm prezentări publice cu imagini pe teme biciclistice, si intotdeauna intrarea a fost libera, suportand noi chiria sălii sau alte costuri. Interesul este in crestere, desi nu reusim să mediatizam prea bine actiunile noastre, iar oamenii sunt confruntati in ziua de astazi cu o cronica lipsa de timp, tot mai multi fiind prinsi în asa-zisul “ciclu birou-pat” si cu greu isi mai pun in agenda si participarea la evenimente cu rol de informare sau de recreere. De obicei nu sunt multi spectatori la proiectiile noastre foto, dar am si umplut săli cu 200 de locuri.

Noi facem in principiu proiectii foto joi seara din doua in doua saptamani la biblioteca “Heltai Gaspar”, si cu diverse ocazii si in alte zile si locatii. De exemplu, în 3, 5 si 9 mai vom avea prezentari foto pe teme biciclistice la Facultatea de Studii Europene a UBB, seara de la ora 20:00, spre mijlocul lunii mai si prezentari cu ocazia “Zilelor de Turism” si spre finalul lunii o prezentare in cadrul “Zilelor Clujului”, data, ora si locul exact urmand sa fie stabilit.

Ca membru fondator si director executiv al Clubului de Cicloturism “Napoca” (CCN) si ca presedinte al Federatiei Biciclistilor din Romania (FBR), dar si ca medic, jurist si specialist in turism activ si sport montan, primesc numeroase invitatii de a sustine diverse conferinte si prezentari pe teme biciclistice, dar din pacate sunt nevoit sa refuz multe oportunitati, din lipsa de timp, din cauza ca activez in domeniul biciclistic doar ca voluntar, in timpul liber, printre problemele profesioanle si de familie. Altfel aş face şi mai mult pentru promovarea bicicletei decât reusesc acum…

O  mişcare cu tot mai mulţi adepţi

A.P.: Ce alte evenimente dedicate biciclistilor există în Cluj?

R.M.: În afara de proiecţiile foto sau video pe care le organizeaza periodic asociaţia pe care o reprezint, facem şi marşuri lunare ale bicicliştilor, şi uneori şi excursii pe bicicleta cu caracter “open” pentru publicul clujean. În fiecare weekend organizam ture cicloturistice si de turism pedestru pentru membrii asociatiei noastre.

Cea mai mare parte din activitatea de promovare a bicicletei pe care o desfasor eu in cadrul Clubului de Cicloturism “Napoca” însă nu are vizibilitate publica – este o laborioasa munca de culise, de analiza documentatii, redactare de proiecte si memorii, lobby la nivel local si national pentru adecvarea legislatiei si politicilor publice in domeniu. Sunt sute de documente, sute de ore de sedinte şi convorbiri telefonice, intalniri cu factori de decizie, documentare pe Internet si corespondenta cu alte asociatii de profil din tara şi străinatate.

Mă bucur ca au aparut în Cluj şi alte grupuri de iniţiativă, care se ocupă de evenimente biciclistice cu caracter sportiv sau competitional, complementare celor militante si recreative organizate de noi. Merita mentionate in acest sens concursurile organizate de clubul sportiv “Maros”, de clubul “Hobby Bike” si de grupul “Clujul Pedaleaza”.