Rămâi alături de noi   facebook logo youtube logo twitter logo
buzznews logo

Totul despre Marea Criză din 1929-1933 – partea I

Stiri din Cluj 22 Iulie 2011, 12:28
Spune-ti parerea
Criza declanşată în S.U.A. în octombrie 1929 s-a dovedit a fi cea mai gravă dintre cele cunoscute vreodată de sistemul capitalist, atât prin amploare, cât şi prin durata sa, deoarece a afectat întrega lume, cu excepţia U.R.S.S., şi s-a prelungit în unele ţări până în 1935, dacă nu chiar până în 1939, odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la a cărui declanşare a contribuit.



Tema este astăzi mai actuală decât oricând: a analiza Marea Criză din perioada interbelică și a identifica factorii determinanţi ai acelui cataclismul economico-financiar și mecanismele de acţiune şi propagare ale acestuia ar putea contribui la o mai bună înțelegere a crizei actuale. De asemenea, poate fi util să înțelegem  consecinţele economice, sociale şi politice ale fenomenului precum și efectul măsurilor guvernamentale de redresare economică.

Economia este definită ca fiind ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi seviciilor. (DE II, p. 174)

Criza este o fază a ciclului economic caracterizată, în economia contemporană, prin scăderea rentabilităţii întreprinderilor, creşterea inflaţiei, accelerarea concentrării financiare şi a multinaţionalismului economic, începutul unor revoluţii tehnologice, modificarea structurii cererii mondiale de produse industriale, creşterea şomajului. (DE I, p. 408)

Crahul reprezintă bancruta, falimentul, starea de dezorganizare bruscă a vieţii economice manifestată îndeosebi prin scăderea foarte mare a cursurilor la bursă. (DE I, p. 472)

Alăturarea celor trei termeni cheie şi plasarea lor cronologică în intervalul 1929-1933 conturează imaginea celei mai mari depresiuni economice de până acum, intitulată generic şi didactic Marea Criză. Tema pare mai actuală ca oricând, în condiţiile în care nu există, cred, niciun cetăţean al acestei ţări care să nu fi pronunţat în anii din urmă, cel puţin o dată, substantivul criză cu atributul aferent, economică.

I. Crahul “gulerelor albe” sau…criza începe în America

Apărută la sfârşitul unei perioade de relativă stabilitate şi prosperitate, criza declanşată în S.U.A. în octombrie 1929 se dovedeşte a fi cea mai gravă dintre cele cunoscute vreodată de sistemul capitalist, atât prin amploarea cât şi prin durata sa, deoarece afectează întrega lume, cu excepţia U.R.S.S., şi se prelungeşte în unele ţări până în 1935, dacă nu chiar până în 1939, odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la a cărui declanşare a contribuit.

Evenimentul este cu atât mai surprinzător cu cât apare la sfârşitul unei perioade de euforie economică, explicată prin încheierea reconstrucţiei europene de după prima conflagraţie mondială, prin intrarea coloniilor în comerţul internaţional şi prin expansiunea americană în domeniul agricol şi industrial. (Larousse III: 2006, p. 401)

În general, debutul Marii Crize economice este identificat cu momentul prăbuşirii cotaţiilor acţiunilor la Bursa newyorkeză, chiar dacă semne prevestitoare ale ei pot fi reperate mult mai devreme. Oricum, pentru cea mai mare parte a economiştilor şi istoricilor, S.U.A. reprezintă (la fel ca şi astăzi) “autorul moral” al acestei severe recesiuni.

Declanşată în America, criza s-a generalizat rapid, cuprinzând întreaga economie mondială: pierderile de producţie au fost mai mari de o treime, comerţul internaţional a scăzut cu 25%, iar şomajul a crescut la peste 20% din populaţia activă a lumii. (Popescu: 2004, p. 628) Dar oare cum a ajuns cea mai puternică economie a lumii într-un asemenea blocaj ? Pentru a răspunde trebuie să alunecăm pe firul îngust al istoriei.

După o scurtă criză economică (1920-1921), datorată dificultăţii reconversiei economice de la producţia de război la producţia civilă şi politicii deflaţioniste a republicanilor, S.U.A. intră într-o perioadă de prosperitate care va dura până la izbucnirea marii crize economice din 1929.

Economia americană a beneficiat în acest sens de o serie de factori favorizanţi:

  • capitalurile considerabile provenite din rambursările parţiale şi dobânzile datoriilor europene,

  • achiziţia aproape totală a aurului mondial,

  • excedentul balanţei comerciale şi plasamentele de capitaluri străine pe piaţa americană;

  • obţinerea facilă a creditelor cu dobânzi mici, care va încuraja împrumuturile şi va stimula economia;

  • creşterea puterii de cumpărare printr-o politică a salariilor mari, inaugurată de Henry Ford, care va stimula consumismul;

  • forţarea consumului de masă cu ajutorul publicităţii, domeniu care va constitui ocupaţia a 600 000 de oameni, invadând radioul şi cinematografia;

  • concentrarea întreprinderilor, tendinţă care va atinge cu precădere sectoarele cele mai importante: oţelul, automobilul, comerţul cu amănuntul;

  • concentrarea capitalurilor, în condiţiile în care cele mai mari 200 de societăţi americane deţin aproape jumătate din avuţia industrială şi comercială a Statelor Unite, iar capitalurile americane investite în străinătate cresc de la 7 miliarde de dolari în 1919, la 17 miliarde în 1929;

  • progresul ştiinţific şi tehnic. (Milza şi Berstein: 1998, p. 131-2)


Prosperitatea americană a fost susţinută cu precădere de noile industrii dinamice: industria automobilului, unde îi întâlnim pe marii jucători General Motors, Ford şi Chrysler; industria materialelor electronice şi electrotehnice, în special a radioului; indistria construcţiilor, impulsionată de apariţia modei “zgârie-norilor” şi industria aeronauticii, odată cu expansiunea avionului ca mijloc de transport rapid. (Milza şi Berstein: 1998, p. 132)

Condiţiile economice din deceniul trei al secolului XX au fost în general bune, tot mai mulţi consumatori putând achiziţiona ceea ce odată reprezentaseră bunuri de lux, incluzând automobile, telefoane şi aparatură casnică. (Jenkins: 1997, p. 193-4).

Între 1925-1929, producţia industrială a S.U.A. crescuse cu 22%, productivitatea înregistrase sporuri substanţiale, iar noile descoperiri tehnico-ştiinţifice, precum şi perfecţionarea vechilor tehnologii au determinat o mare creştere economică.

Producţia de automobile a crescut de la 1,9 milioane de unităţi în 1920 la 4,5 milioane în 1929. Producţia de aparate de radio, recent lansate pe piaţă, a cunoscut o mare dezvoltare, în timp ce industria chimică era în plină expansiune, graţie sectorului de produse cosmetice şi de mătase artificială.

O ramură economică cu mari profituri şi investiţii ajunsese industria cinematografică, din mica localitate de lângă Los Angeles, Hollywood, mai ales după ce filmul devenise, în anul 1928, “vorbit şi cântat”.

În acelaşi timp, s-au descoperit noi zacăminte de petrol, care împreună cu electrificarea industriei, au dus la reducerea costurilor de producţie.

Această fabuloasă dezvoltare economică a facut ca S.U.A. să furnizeze, în 1929, aproape jumătate din volumul producţiei industriale a lumii. (Popescu: 2004, p. 627). Şi dacă totul mergea atât de bine, de unde se iveşte balaurul crizei?!

Semne prevestitoare apăruseră de ceva timp, dar actorii economici şi financiari, mediul politic şi consumatorii de rând, prinşi în vârtejul ameţitor al prosperităţii rapide, care se ivea de pretutindeni, au neglijat orice avertizare şi n-au adoptat nicio măsură de precauţie.

Câştigurile fabuloase au provocat parcă o cecitate generală, trecând neobservate unele dezechilibre care ameninţau stabilitatea la nivel macroeconomic:

  • rata mare a şomajului european, care afecta peste 10 milioane de muncitori;

  • dificultăţile întâmpinate de ţările exportatoare de cereale şi produse tropicale în desfacerea surplusurilor lor;

  • vânzarea în pierdere a produselor agricole, care duce la diminuarea veniturilor provenite din agricultură şi, în consecinţă, la un subconsum al produselor industriale, în special în S.U.A., unde recolta foarte bună de cereale a anului 1928 a agravat situaţia, determinând, în 1929, scăderea indicelui preţurilor agricole de la 150 la 132;

  • speculaţiile bursiere care au dus la deprecierea severă a francului francez între 1924-1926 şi care contribuie acum la deteriorarea severă a cotaţiilor lirei sterline. (Larousse III: 2006, p. 401-2)




La modul concret, principalii factori destabilizatori la nivel mondial au fost: un consumism înfrânat de permanenţa comportamentelor de austeritate şi economisire, moşteniri ale unei civilizaţii rurale ce privea cu suspiciune satisfacţiile materiale oferite de producţia de masă; marile investiţii ale anilor ’20, care comportau riscuri, dezechilibre şi derapaje financiare; plasarea partenerilor S.U.A. din Europa, Asia şi America Latină într-o strictă dependenţă faţă de creditele pe care băncile americane doreau sau puteau să le ofere. (Milza şi Berstein: 1998, p.227-9).

În această frenezie generală după profit îşi face timid simţită prezenţa principalul actor al nebuloasei economice ce este pe cale să se nască: acţiunea, acel titlu financiar reprezentând o parte din capitalul unei societăţi, care dă posesorului drept de proprietate în cadrul acesteia. Valoarea unei acţiuni depinde de cota de pe piaţa bursieră, iar profitul de procentul deţinut de acţionar în cadrul societăţii şi de procentul din profitul întregii societăţi împărţit acţionarilor. (DE I, p. 14)

Dar de ce este acţiunea (titlul de proprietate) factorul declanşator al Marii Crize economice? Pentru că ea este speculată accentuat în S.U.A., cu precădere în cadrul Bursei din New York. După prima conflagraţie mondială, investiţiile masive făcute în economia americană s-au bazat pe emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni, ceea ce a dus la dezvoltarea tranzacţiilor cu capital fictiv, mai cu seamă la Bursa din New York.

Cumpărările de hârtii de valoare au devenit o modă, fapt care a condus la răspândirea jocului bursier, la mania speculaţiilor. Concernul General Motors declara: “Bogăţia este în mâna tuturor:15 dolari investiţi lunar la bursă pot, graţie acumulării de dividende, să aducă, în 20 de ani, un venit de 80 000 de dolari, adică un câştig mediu lunar de 400 de dolari”. (Popescu: 2004, p. 627-8).

Amploarea speculaţiilor bursiere şi a numărului celor angajaţi în activitatea tranzacţională depăşeau orice închipuire. În anul declanşării crizei, pe întreg teritoriul S.U.A. funcţionau 70 000 de birouri de schimb bursier, prin intermediul cărora oricine putea cumpăra şi vinde acţiuni şi care erau legate telefonic de bursa newyorkeză.

Marea majoritate a speculatorilor bursieri achiziţionau titlurile de valoare pe credit bancar, lucru care a făcut ca în anul 1929 aproximativ 18 000 000 de americani să fie angrenaţi în acest tip de profit imediat. De la speculaţia excesivă a acţiunilor pe baza creditului bancar, ceea ce presupunea existenţa unei acumulări de capital fictiv, şi până la prăbuşirea drastică a bursei nu mai era decât un pas.

Începe criza

Primele semne clare ale crizei majore care se prefigura apar în vara lui 1929, în contextul în care unele radiografii economice indicau o stagnare şi chiar o scădere a activităţii productive în industriile oţelului, automobilelor şi construcţiilor. (Popescu: 2004, p. 628) În septembrie marii speculatori bursieri au început să-şi vândă masiv acţiunile pentru a acumula profit, măsură care a făcut ca preţul acţiunilor să scadă, la început lent, iar apoi tot mai accentuat. Începuse declinul!

Criza începe joi, 24 octombrie 1929, când 12 894 651 de acţiuni sunt vândute la Bursa din New York, provocând crahul de pe Wall Street şi prăbuşirea cursurilor la alte burse de valori.

Lumea era însă departe de a-şi da seama că această zi va rămâne celebră în analele economico-financiare sub denumirea de Black Thursday (“Joia Neagră), iar criza pe care preşedintele republican Hoover o considera trecătoare (“totul se va încheia în 60 de zile”) nu va fi resorbită total decât peste un deceniu, odată cu debutul celei de-a doua conflagraţii mondiale. (Larousse III: 2006, p.401) Trei zile mai târziu alte 16 410 030 acţiuni erau tranzacţionate la bursă, iar preţul acţiunilor continua să scadă. Pierderile înregistrate prin scăderea preţurilor acţiunilor, în ziua de 27 octombrie, se cifrau la 30 000 000 de dolari, adică mai mult decât datoria publică a S.U.A. (Popescu: 2004, p. 628).

Prăbuşirea subită a cursului acţiunilor Bursei din New York este oprită temporar de un consorţiu format din şase bancheri, în frunte cu Morgan, care cumpără acţiuni la un curs superior celui ofertat, dar, stimulată de o panică generalizată, criza reîncepe la 29 octombrie, când sunt vândute 16,5 milioane de acţiuni.

Crahul bursier din octombrie 1929 se va transforma într-o lungă criză economică, având drept elemente caracteristice prăbuşirea producţiei industriale, a investiţiilor, preţurilor şi salariilor, declinul schimburilor internaţionale, dar şi înmulţirea falimentelor şi creşterea ratei şomajului. Prăbuşirea bursei de pe Wall Street ocupă un loc central în procesul de declanşare a crizei, punând în evidenţă slăbiciunile capitalismului liber-concurenţial de inspiraţie liberală, ruinând tot sistemul bancar şi paralizând orice reacţie a mediului politic şi economic.

Autor: profesor Ciprian Rigman

Referinţe:

* * * . 1993. Dicţionarul Enciclopedic. Bucureşti: Enciclopedică
* * * . 2000. Dicţionar de Istorie a secolului XX. Bucureşti: All
* * * . 2006. Istoria Universală Larousse. vol III, Bucureşti: Univers Enciclopedic
Jenkins, Philip. 1997. O istorie a Statelor Unite. Bucureşti: Artemis
Milza, Pierre şi Serge Berstein. 1998. Istoria secolului XX. Vol. I, Bucureşti: All
Popescu, Gheorghe. 2004. Evoluţia gândirii economice. Cluj-Napoca: Academia Română şi Cartimpex

Dacă ţi-a plăcut acest articol, urmăreşte BUZZNEWS pe FACEBOOK!

Taguri:

Spune-ti parerea

Din aceeasi categorie

covid 19 închide colegiul național ”emil racoviță ” din cluj
Comitetul Județean Pentru Situații de Urgență Cluj a hotărât suspendarea activității didactice cu prezență fizică pentru clasele de gimnaziu și liceu ...citeste tot
oficial la cluj-napoca: centralele de apartament, interzise în clădirile noi cu peste șase unități locative
OFICIAL la Cluj-Napoca: Centralele de apartament sunt interzise în clădirile noi cu peste ȘASE unități locative, prevede o hotărâre adoptată ...citeste tot
oficial: doar mașinile de taxi cu client pot circula pe benzile dedicate, taximetriștii dau în judecată primăria
Este oficial: Doar mașinile de taxi cu CLIENT pot circula pe benzile dedicate transportului în comun, potrivit unei hotărâri adoptate ...citeste tot

Comentarii

Nu exista nici un comentariu pentru aceasta stire.

Comentează

Adresa de e-mail nu va fi publicată
Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nume Email Mesaj 8 + 2 = .... (in litere)

Editorial

Raul Chis

Nu putem să nu ne întrebăm ce se ascunde dincolo de agenda oficială a vizitei. Pentru că pare total inadecvat ca premierul să vină tocmai ...

Vlad Pintea

Însă odată ce urnele s-au închis, imediat s-a deschis sezonul de "pus cenușă în cap", mulți arătându-se scârbiți că au fost puși în situația unei ...

Stiri pe scurt

ALERTĂ: Rusia ar putea lansa un atac în orice moment asupra Ucrainei, susține Casa Albă
Beneficiile incontestabile ale uleiului de măsline extravirgin
S-a prelungit termenul de depunere a declaratiei privind beneficiarul real
Makers Cafe, prima cafenea 3D din Cluj
Primăria va elibera 3.500 de carduri noi de utilizator pentru sistemul de bike sharing
Sănătatea florilor: sfaturi de la specialiști
Primaria Floresti ofera o ambulanta ISU Cluj
Se închide circulația pe podul Porțelanului
Clujul va găzdui principalul eveniment al Comitetului European al Regiunilor în 2019
Ediţie Specială DIECE - Reverberaţiile totalitare din Europa Centrală şi de Est

Ultima ora

MAE RUS cere retragerea forțelor NATO din Bulgaria și România
COVID 19 închide Colegiul Național ”Emil Racoviță ” din Cluj
Cum va salva vieți Planul Național de Combatere a Cancerului prezentat la Palatul Cotroceni de chirurgul Patriciu Achimaș-Cadariu
OFICIAL la Cluj-Napoca: Centralele de apartament, interzise în clădirile noi cu peste ȘASE unități locative
OFICIAL: Doar mașinile de taxi cu CLIENT pot circula pe benzile dedicate, TAXIMETRIȘTII dau în judecată PRIMĂRIA
120 000 de lei alocați de municipalitatea clujeană pentru SMURD
LIVE de la Palatul Cotroceni: Chirurgul clujean Patriciu Achimaș-Cadariu prezintă Planul National de Combatere a Cancerului
CUM eviți declanșarea unui INCENDIU dacă ai sobă pe lemne
1249 de cazuri de COVID 19 la 24 de ore în Cluj! Acum întrebarea nu e dacă vei face COVID, ci când
INTERVIU: Vine sfâșitul pandemiei odată cu OMICRON? Ce sens are și cât de sigur este vaccinul ANTICOVID 19 pentru copiii de 5-11 ani?

Prof. Univ. Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, deputat și preşedinte al Grupului pentru combaterea cancerului constituit la nivelul Parlamentului României, va prezenta ... citeste tot

Un gulas la ceaun pregatit dupa o reteta ungureasca transmisa prin viu grai in Ardeal. citeste tot

Directorul general al Aeroportului Internațional Cluj-Napoca, David Ciceo, a vorbit la Via Cluj TV în emisiunea lui Raul Chiș  despre ... citeste tot

Prof. univ. dr. Patriciu Achimaș-Cadariu răspunde într-un interviu acordat în exclusivitate BuzzNews.ro la două întrebări aflate pe buzele tuturor: Vine ... citeste tot

Parteneri

Te invitam sa tinem legatura si prin Facebook