Singurul român surd și orb de mic care a învățat să vorbească trăiește la Cluj. Vasile Adamescu ar fi fost încă un pariu pierdut pentru lumea științifică, dacă n-ar fi avut o voință fenomenală. A devenit profesor și artist, a călatorit in toată lumea și s-a bucurat de viață așa cum oamenii născuți cu simțuri valide nu știu de prea multe ori să o facă. Vasile Adamescu a fost descoperit prin Rotary Turda de către un filantrop american, Angelo Pulos, care l-a ajutat să publice o carte autobiografică – “Înfruntând viața”.
“Înfruntând viața” este o poveste adevarata. Jurnalul unicului român care, fiind de mic orb, surd si mut, a evadat din universul său concentraționar. Nu numai ca a învățat în mod miraculos să vorbească, dar a devenit profesor și artist, a călătorit în toată lumea și a adus lumină și inspirație în viața semenilor săi. L-am vazut prima oara pe Vasile Adamescu la Liceul de nevazatori, la bratul interpretului sau Viorel Micu. Zambitor, avea acel aer al omului intelept, impacat cu viata.
Pentru ca nu vede si nu aude, sta cuminte asteptand semnale din lumea exteriora care ii este atat de straina ca imagine si sunet si, totusi, atat de familiara ca miros, gust si forma. Interpretul sau ii scrie in palma cu majuscule propozitii intregi. Profesorul raspunde verbal, iar unele cuvintele sunt geu de inteles, pentru ca propuntia e mult mai dificila in cazul sau. Pentru a intelege mai bine acest lucru, trebuie sa stiti ca nici un om din aceasta tara orb si surd nu poate vorbi. In intreaga lume, exista doar 20 astfel de oameni. Copilăria Povestea lui Vasile Adamescu a început în 1944, într-o comună aflata pe brațul stâng al Dunării (Borcea, Ialomița), și n-ar fi trebuit sa fie altfel decât a altor copii. S-a născut perfect sănătos, într-o familie modestă, dar cu părinți gospodari si iubitori, Zamfir și Voica. La numai doi ani, insa, au inceput nenorocirile.
adamescu la varsta de 12 ani
În ianuarie 1946, mama copilului a mers la Dunare să ia apă cu găleata dintr-o gaură săpată în gheata, insa gheata s-a spart si femeia a cazut in apa. A murit câteva zile mai târziu. În toamna aceluiasi an, tatăl Zamfir și mama sa merg la camp, lasandu-l pe Vasilica singur acasă. Băiețelul adoarme pe prispa casei, când o furtună puternică și foarte rece începe. Copilul s-a îmbolnavit în acea zi de meningoencefalită și, în numai 6 luni, tratat cu leacuri băbești, orbeste si surzeste. Până la vârsta de 11 ani, a trait apoi într-un univers surd și întunecat, comunicând doar cu fratele său mai mare, care l-a învățat să-I transmită când îi este foame – palma pe burta – și sete – degetul mare la gura. Dacă ar fi rămas în familie, Vasile Adamescu n-ar fi avut nicio șansă să se dezvolte, spune profesorul Vasile Liviu Preda, care l-a cunoscut pe Adamescu in anii 70, pe cand era asistent al profesorului Walter Rott, la catedra de defectologie din Universitatea Babes –Bolyai (astazi Departamentul de Psihopedagocie speciala). “Ar fi fost doar o fiinta care ar fi explorat spatiul pe baza simturilor ramase intacte, simtul pipaitului, cum spunem noi, dar in niciun caz nu-si putea forma o autonomie personala”, spune profesorul Preda. La Clujadamescu si florica sandu
Șansa copilului a fost o mătușă din Constanța care i-a încurajat tatăl să-l dea la o școală specială de la Cluj. La școala de surzi nu a fost primit, așa că tatăl l-a abandonat la școala de nevazători, în grija unor copii de la internat, de frică să nu fie respins și aici. Cand micul Vasile Adamescu a ajuns in oras, Laureantiu Crisan era referent social la Asociatia nevazatorilor. Pe urmă, cei doi au devenit prieteni de nedespărțit. “In ianuarie, 1956, statea la gradinita scolii, desi era mult mai in varsta, dar asa, ca fizic, nu era dezvoltat”, isi aminteste Crisan. Ce era de făcut cu acest copil orb, surd și mut? Cum putea fi imaginată viața lui altfel decât dezolantă, fără niciun fel de perspectivă? La liceul de nevazatori, Andaluzia Leahu și Florica Sandu au dat totuși sens vieții lui Vasile Adamescu, inspirate fiind de cazul uluitor al celebrei nevazatoare surde Hellen Kleller, din America, care a fost demutizata cu ajutorul unei tehnici speciale. Minunea “Florica Sandu trebuia sa il faca pe Adamescu sa perceapa pozitiile bucufonatorii ale buzelor, ale limbii, prin mijloace manuale. Ea, cu mana ei, ii punea in pozitia adecvata gura lui Adamescu pentru pronuntie, pornid de la descifrarea senzoriala a diferentelor care exista in suflu intre “f” si “v”, a spus profesorul Vasile Liviu Preda. Profesorii Valer Mare si Walter Rott au ghidat cu informatii de specialitate efortul de demutizare a micutului de la tara. Primele doua cuvinte, Vasile Adamescu le-a invatat cu ajutorul educatoarei Andaluzia Leahu. “Primele cuvine, “apa”, “papa”, le-a învățat de la doamna Andaluzia Leahu. Eu știu précis, el stătea la grădiniță și a fost un eveniment în școală, Adamescu, parcă văd și acuma, a venit la mine, a dat drumul la robinet și a spus “apa”, si-a amintit Laurențiu Crișan, prietenul lui Adamescu. Eforturile profesorilor ar fi fost zadarnice fără inteligența și voința excepționale ale elevului lor. “El, categoric a facut o minune datorita caracteristicelor sale deosebite pe plan psihic. El era foarte bogat genetic si, in pofida pierderii acestei perioade de maxima plasticitate cerebrala, pana la 11 ani, totusi acest potential genetic a fost activizat”, subliniază profesorul Vasile Liviu Preda. O voință supraomeneacăadamescu la lectia de anatomie
În ciuda limitărilor de care suferea, copilul Vasile Adamescu a fost mereu dornic să exploreze lumea din jur. “In momentul în care am început să vorbim despre tren, îi trebuia să vadă trenul și locomotivele (…) Ne-am dus la gara să pipăim locomotiva (…) Chiar mecanicul de locomotiva l-a luat si l-a pus in cabina (…) A doua zi dimineata, din carton facuse o locomotiva”, povesteste Laurențiu Crișan, prieten. În numai 6 ani, băiatul a reușit să învețe să se exprime verbal și în scris, folosind limbajul Braille. Ca și în cazul Helen Leller, scrisul în palmă l-a ajutat sa primească informații de la cei din jur. Profesorul Vasile Liviu Preda isi aminteste ca Adamescu avea “o sensibilitate tactil-chinestezica prin compensare exceptionala”. “Scriindu-i in mana cu majuscule cuvinte, el le decripta si trepat ne raspundea verbal dupa ce a asimilat
adamescu si crisan pe cetatuie
un fond de cuvinte, care a durat perioada aceasta foarte mare – 4-6 ani (…)Inteligenta mainilor la Adamescu este formidabila!”, a spus profesorul de la UBB. După gimnaziu, Vasile Adamescu a urmat liceul, obtinand la examenul de bacalaureat nota 9,33. A dat pe urma admitere la Facultatea de Pedagogie, secţia psihopedagogie specială, unde a fost admis. “Cand l-am avut eu student de exemplu, dincolo de comunicarea prin scrierea cu majuscule in palma, el ne dadea examenele scriind nu numai la masina specifica pentru nevazatori ci si la masina de scris obisnuita”, a spus prof. Preda. Profesorul Adamescu Dupa facultate, Vasile Adamescu a devenit profesor la scoala de nevazatori, unde a avut in grija o grupa de 4 elevi cu dublă deficienţă senzorială, cum era și el. Grupa s-a desfiintat in cele dup ace elevii au absolvit.
adamescu pe cal
Profesorul Adamescu n-a incetat nicioata sa invete mereu cate ceva. “A corepsondat cu o sumedenie de specialisti din diverse tari, pentru autoformare, pentru autodezvoltare, Valer Mare si Walter Rott au partipat cu el la diverse congrese internationale”, a afirmat Vasile Liviu Preda. Dupa facultate, Vasile Adamescu s-a inscris si la Scoala populară de arte plastice pentru a-și educa talentul nativ la modelajul in lut, apoi i-a invatat aceasta arta si pe copiii cu deficiente de vedere, mai intâi la scoala si, apoi, ca pensionar, acasa, in atelierul personal. Astazi, obiectele de arta ale profesorului Adamescu sunt expuse in diverse spatii expozitionale sau acasa la cei care l-au vizitat de-a lungul timpului. Casniciile lui Adamescu Vasile Adamescu a fost casatorit de doua ori, prima data cu Maria, care i-a fost sotie timp de 22 de ani, pana cand a trecut in lumea celor drepti. De a doua sotie, Corina, Vasile Adamescu a divortat dupa mai putin de 4 ani. Privind în urmă, marele său regret este acela că nu a are copii.
adamescu la mare cu nevasta poate
De profesorul Adamescu are grija fostul sau elev Viorel Micu, student si el la psihopedagogie speciala: “De mic am invatat sa-i scriu in palma; eu ii scriam in alfabetul obisnuit( …) am prins o rapiditate in scris si avem deja un limbaj propriu (…) Deja ne intelegem prin gesturi, de exemplu cand mananca, ca sa-l intreb daca a fost bun, ii pun mana pe obraz, iar dansul imi spune daca a fost bun sau nu”, explica Micu. Cu Laurențiu Crișan sau cu fostul său elev Viorel Micu, profesorul Adamescu merge în fiecare duminică la biserică. ”Sunt convins că Dumnezeu îl ocrotește în permanent. Merge periodic și se spovedește, își bate la mașină păcatele, care or fi, nu știu”, spune Crișan. Pasionat de construcţii, de viteza si tehnica, profesorul desenează mereu câte ceva, modelează în lut, iar mobila din camera sa de zi este realizată după un concept propriu. “Pentru mine, cele mai dragi lucruri din viata sunt copiii, calculatorul, pasiunea de modelat, lectura, animalele si altele. Din lumea inconjuratoare”, spune Vasile Adamescu. Citește știri și merge la votvasile adamescu merge des la biserica
Mai nou, cu ajutorul unui display primit sponsorizare, Vasile Adamescu reușește să citească știri de pe internet. Simte mereu nevoia sa fie informat nu doar despre noutatile din lumea tehnicii, ci si din lumea politica, iar cand au loc alegeri merge intotdeauna la vot. Nu întâmplător, în 2010, profesorul Adamescu a primit binemeritatul titlu de “Senior al Cetatii” – cetatean de onoare al Clujului. “Primul lucru cand ne intalnim – ce e nou in politica – acuma de vreo 2 lumi nu ma mai intreba ce e nou, ci imi spune el ce a citit”, marturiseste prietenul profesorului, Liviu Crisan. “Dimineata, domnul Adamescu citeste stirile pe laptop, eu le privesc la televizor, dupa care iesim la plimbare prin oras si dezbatem ce s-a intamplat prin tara. Dansul imi povesteste ce-a citit, eu ii povestesc ce-am auzit si in felul asta ne informam unul pe altul”, confirma si Micu, interpretul lui Adamescu. Vasile Adamescu a reușit excepționala performanță de a scrie o carte autobiografică. Volumul este intitlulat “Infruntand viata”, iar cei care il cunosc pe autor inteleg foarte bine semnificatia acestui titlu. “Am scris cartea pentru ca oamenii sa poata sa vada viata mea. Viata de copil, de student, de elev si apoi de profesor. Si in cele din urma, viata de pensioar (…)De cand eram elev de liceu si apoi student, apoi ca profesor, mi-am adunat mult material, jurnalele mele, manuscrise intregi, apoi din anul 2000, am scris foarte mult si a trebuit sa reduc cu ajutorul lui Viorel si am scris aceasta carte”, a afirmat Adamescu. Lansarea cărții are loc sâmbătă seara, 8 decembrie 2012, la balul umanitar al Rotary Turda. Banii strânși din vânzări îi vor fi donați profesorului Adamescu. adamescu si elevii sai
Oameni de stiinta de pe intreg mapamondul l-au vizitat pe profesorul Adamescu la Cluj, pentru a-i studia progresul uimitor, iar presa continua sa scrie articole ample despre miracolul de la Cluj. “Vointa lui este formidabila, cred ca depaseste cu mult vointa noastra, a celor care suntem valizi. Perseveranta, deschiderea spre nou, aceasta trebuinta de a explora, de a cunoaste, este formidabila”, subliniaza profesorul Preda. Recunoscator pentru bunatatea celor din jur, pentru toate lucurile de exceptie pe care le-a realizat in toti acesti ani, profesorul Vasile Adamescu ramane totusi cu un vis pe care nu i-l poate lua nimeni si care l-a urmarit de-a lungul intregii sale existente: “Daca as vedea un minut, as vrea sa vad chipurile oamenilor”, marturisete Vasile Adamescu si o tacere grea se lasa in camera in care definitia fericirii se scrie altfel decat in viata multora dintre noi.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
